Tuse sau telefon mobil? Ceea ce deranjează cu adevărat concertele – o dilemă muzicală!

Tuse sau telefon mobil? Ceea ce deranjează cu adevărat concertele – o dilemă muzicală!

În sala de concerte, atmosfera este adesea caracterizată de liniște concentrată și puterea muzicii. Cu toate acestea, există tulburări care apar în mod repetat în prim-plan. O discuție actuală pune în lumină întrebarea care sunt de fapt cele mai mari torpile ale experienței de concert: tusea vizitatorilor sau sunetul telefoanelor mobile. Beat Fehlmann, directorul Filarmonicii Germane de Stat din Renania-Palatinat, are o părere clară. El vede tusea ca fiind mai puțin deranjantă, deoarece este un reflex fizic. Sunetul unui telefon mobil îl scoate pe el și pe ascultători din liniștea concentrată a spectacolului. „Îmi pare rău pentru vizitatorii care încearcă să-și suprima dorința de a tuse”, a spus Fehlmann într-o conversație despre provocările din sala de concert.

S-a observat deja în trecut că tusea apare deosebit de frecvent în timpul concertelor clasice. Broșura de program a lui Alte Oper le cere în mod explicit vizitatorilor să evite tusea enervantă. Tusea apare adesea între mișcările de simfonii și sonate și poate afecta plăcerea ascultătorilor, așa cum subliniază articolul lui Andreas Bomba. fnp.de explicat. Muzicieni proeminenți precum Keith Jarrett au decis chiar să părăsească scena după atacuri de tuse în public.

Tusea și cauzele ei

Melanie Wald-Fuhrmann, director la Institutul Max Planck, explică în articol că tusea nu apare doar din cauza unei boli. Mai degrabă, muzica complexă în sine ar putea declanșa tusea. „Nivelul ridicat de atenție pe care îl cere muzica clasică poate duce la tensiune, care la rândul său provoacă tuse”, spune Wald-Fuhrmann. Ascultătorii tind să nu se miște în timp ce ascultă, ceea ce este nenatural și poate duce și la tuse.

Tusea și-a găsit chiar un loc în istoria muzicii. Compozitori precum Mendelssohn și Schumann au încorporat pauze în lucrările lor pentru a se potrivi cu tusea publicului. Alfred Brendel a observat că publicul tăcea mereu după întreruperile lui. Acest lucru ar putea însemna că tusea este, de asemenea, un semn de ascultare concentrată, ceea ce duce la o teză incitantă. Dacă tusea poate fi interpretată ca un semn de tensiune, se pune întrebarea dacă publicul chiar suferă mult mai mult de tuse decât de alte zgomote.

Rolul codului vestimentar și al aspectului

Beat Fehlmann comentează și despre slăbirea codului vestimentar în sala de concerte. „Regulile stricte s-au încheiat”, spune el și solicită o regândire a spectacolelor în care muzicienii ar trebui să se gândească la spectacolele contemporane. El pledează pentru reducerea distanței dintre muzicieni și public și crearea unei atmosfere în care vizitatorii să se simtă confortabil. Un frac ca normă vestimentară este ciudat în zilele noastre. Fehlmann face apel la vizitatori să-și dezactiveze telefoanele mobile în timpul spectacolului pentru a se asigura că experiența este netulburată pentru toată lumea.

Reacțiile diferite la tuse și sunetul telefonului mobil în sala de concert arată clar că experiența de a merge la concert este influențată de mulți factori. Tusea este adesea tolerată ca o parte naturală a ascultării, în timp ce telefoanele mobile sunt absolut interzise pentru mulți. În cele din urmă, atât muzicienii, cât și publicul fac parte din jocul complex al culturii concertelor.